Sistemul semiintensiv de crestere a iepurilor

Sistemul semiintensiv de crestere a iepurilor de casa este larg utilizat de crescatoriile mici familiale. Pentru confectionarea adapostului se utilizeaza diverse materiale existente in gospodarie, iar pentru furajare se folosesc deseuri menajere, alaturi de diverse alte furaje. Acest sistem semiintensiv este cunoscut si sub denumirea de ''sistem gospodaresc de crestere a iepurilor''.







Intregul ciclu de productie se desfasoara in custi, cu spatiu limitat, individualizate sau grupate in baterii de custi, pe un singur nivel sau dispuse pe 2-3 nivele. In acest sistem, custile de iepuri se amplaseaza direct afara, in aer liber, sub copertine simple, in soproane sau in alte adaposturi existente. Se poate utiliza si un sistem combinat, de tinere a custilor cu iepuri afara in sezoanele calde si adapostirea de la sfarsitul toamnei pana la inceputul primaverii pentru climat temperat. Alegerea locului de amplasare a crescatoriei este limitata de perimetrul gospodariei. De obicei, se utilizeaza spatiile linistite din curti si gradini, evitandu-se amplasarea in locuri predispuse la stresuri. La amplasarea crescatoriei trebuie sa se tina seama de urmatoarele:

terenul sa fie sanatos, uscat, cu apa freatica la adancime relativ mare, sa asigure evacuarea apelor rezultate din precipitatii.
sa fie aparat de vanturile dominante puternice, sa aiba suficenta lumina dar sa fie umbros si protejat de accesul cainilor, pisicilor, vulpilor, sobolanilor, dihorilor, etc.
sa se asigure o sursa permanenta de apa potabila pentru adapostul iepurilor si pentru igenizarea custilor.



Acest sistem de crestere este foarte raspandit in Romania, avandu-si originea in crescatoriile organizate de proprietarii de mari suprafete de teren agricol din tara. Erau doua tipuri de sectii: de reproductie si sectia de crestere.



Sectia de reproductie era organizata, in vechile IAS-uri, intr-o incinta ferita de vanturi dominante si curenti de aer, custile fiind dispuse pe cele patru laturi ale incintei, pe doua nivele. Erau custi simple, din lemn, care asigurau reproducatorilor conditii optime de confort si igienico-sanitare. Hrana era asigurata din cereale, fan masa verde, distribuite manual, iar adaparea prin jgheaburi simple, la fiecare cusca, cu distribuirea apei, deasemenea manuala. In aceasta incinta puteau sa fie cazati circa 600 de reproducatori, femele si masculi, in tot timpul anului, insa cu reproductie numai in anotimpul calduros.



In Sectia de crestere, dupa intarcare si pana la livrare, tineretul era crescut pe pardoseala (de caramida), intr-un adapost compartimentat pentru diferite varste, unde li se asigura o zona cu asternut (cca.50% din suprafata) si altele cu jgheaburile (simple) de hranire si adapare, toate cu distribuire manuala. Cand la nivelul anilor 80, in Romania au inceput sa fie puse in functiune ferme de iepuri de tip industrial, sistemul semiintensiv a fost mentinut in gospodariile taranesti si in crescatoriile de iepuri de rasa, detinute de crescatori pasionati, hobisti, pentru participarea la expozitii in tara sau peste hotare. Sistemul se crestere de tip industrial a disparut dupa 1989 dar sistemele semiintensive de tipul celui aratat au rezistat, desi au fost afectate si acestea de criza economica, o parte din aceste crescatorii desfiintandu-se, iar altele micsorandu-se ca dimensiuni. Putem spune ca acest sistem de crestere a iepurilor, practicat de mai bine de un secol in Romania, va exista si in perioada urmatoare atat cel taranesc cat si de expozitie.