Alimentatia iepurilor cu nutreturi produse in gospodarii

Este cea mai veche metoda de alimentatie a iepurilor. Prin aceasta metoda se valorifica diferite surse furajere, suculente si grosiere precum si nutreturile concentrate. O parte din aceste nutreturi se folosesc in stare naturala, iar altele sunt prelucrate.








In acest sistem de furajare trebuie sa tinem cont de urmatorii factori:

asigurarea, prin combinarea surselor, a cerintelor nutritionale,
palatibilitatea (gustul alimentelor),
inlaturarea furajelor toxice prin natura lor sau devenite toxice prin depozitare necorespunzatoare (mucegaire sau carbonizare),
modul fizic de pregatire sau transportul lor la data consumului,
asigurarea corespunzatoare cu apa proaspata.


Atentie deosebita se va acorda deseurilor culinare, iar resturile de carne mucegaite sau rancezite se inlatura. Se pot administra resturi de varza, morcov, paine, orice fel de verdeturi, coji de cartofi (dar obligatoriu fierte). Dezavantajele pe care trebuie sa le inlaturam acestor tipuri de furaje sunt urmatoarele:

conservarea furajelor trebuie sa fie corespunzatoare, iepurele este specia cea mai sensibila la aflatoxine ce provin din orice sursa de mucegaiuri
resturile de furaje trebuie inlaturate cat mai des posibil si curatate locurile de hranire
sa existe in permanenta mai multe tipuri de nutreturi pentru a echilibra ratiile furajere
trebuie asigurata forta de munca pentru a manevra aceste surse
este necesar asigurarea unui supliment vitamino-mineral. In acest supliment, in functie de conditiile de crestere, se adauga coccidiostatice


Sursele de nutreturi din gospodarie pot fi clasificate astfel:

Nutreturi concentrate cultivate cerealiere. Cerealele sunt foarte recomandate in hrana iepurilor. Acestea se administreaza ca suplimente de 20-60 gr/cap sub forma de graunte macinate.

Ordinea valorilor biologice este urmatoarea: ovaz, grau, orz, porumb. Cel mai bine este sa se administreze un amestec de 2-4 cereale. In acest fel se completeaza intre ele asigurand aminoacizii indispensabili cresterii iepurilor.

Nutreturi concentrate leguminoase: mazare, fasole, bob, linte, soia reprezinta surse proteice si energetice cu valoare deosebit de mare. Soia poate fi administrata ca atare la iepuri fara tratament termic. Mazarea poate reprezenta 20-80% din valoare ratiei, ea poate fi administrata vara si ca planta intreaga in cresterea iepurilor.

Nutreturi suculente. Baza hranirii iepurilor cu nutreturi produse in gospodarii trebuie sa o constituie lucerna si trifoiul atat ca masa verde vara cat si ca fan iarna. Sfecla furajera, sfecla de zahar si guliile constituie o sursa importanta pe timpul iernii. Frunzele de sfecla nu trebuie administrate decat in cantitati mici la iepuri deoarece au un continut mare in oxalati ce produc enterite si intoxicatii.

Morcovii asigura o productie mare pentru iepuri si pot sa fie administrate atat radacinile cat si frunzele. La fel si patrunjelul cu radacina.

Varza poate asigura mai ales toamna tarziu un nutret bine valorificat de iepuri. Silozul de plante verzi se administreaza 10-30 gr/cap la animalele adulte si tineret la ingrasare. De asemenea nutreturile fibroase, fanul de lucerna, de trifoi, de pajiste sau de graminee si leguminoase trebuie sa existe in permanenta ca sursa de hrana.

De asemenea nutreturile grosiere cum ar fi paiele de grau sau alte cereale vor fi asigurate ca furaj cat si pentru asigurarea cuiburilor de fatare.

In functie de sursele de nutreturi se vor alcatui ratiile furajere dupa urmatoarele criterii:

sa asigure necesarul proteic prin cereale si leguminoase boabe
sa se asigure celuloza prin fanuri si grosiere
sa asigure vitaminele prin masa verde si fanuri de bun calitate


Toate aceste surse asigura principalii nutrienti in ratie. Trebuie sa tinem seama ca asigurand in hrana iepurilor cat mai multe sortimente de nutreturi, hrana va fi completa si valoroasa.