Enterotoxiemia si Enterita mucoida la Iepurele de casa

Dupa Cottereau si Laval, aceasta manifestare este definita ca o "emisiune foarte frecventa si foarte abundenta de materii fecale foarte lichide, insotite de pierderi minerale'', acestea au fost catalogate ca enterite nespecifice. Dupa declansarea lor cu etiologie complexa, de cele mai multe ori metabolica, cauzata de furaj, cu dezechilibru proteino-celulozic sau prin fortarea cantitativa asociata cu factori de stres in intestin, gasesc posibilitatea de invazie o organismului astfel afectat.

Mucoasa intestinala lezata creeaza posibilitatea implantarii oochistilor de coccidii, care se afla in tranzit, caci granularea furajului combinat, desi se face la temperaturi inalte, nu sterlizeaza furajul. Colibacilul si anerobii din tubul digestiv actioneaza acum prin virulenta si toxicitate.

In genereal, aspectele clinice de diaree mucoida au fost atribuite colibacilului si enterotoxemiile anaerobilor, in special lui Clostridium Perfringens. Desi specificitatea acestor germei este discutabila, am preferat sa includem aici aceste forme intrucat aproape 100% din probele analizate din astfel de episoade, atat de noi cat si de diferite laboratoare, conduc la rezultatul de enterotoxiemie, colibaciloza si coccidioza.

Enterotoxiemia

Enterotoxiemia atinge de obicei tineretul, dar si adultele, in special femelele in gestatie sau lactatie. Boala este de mult cunoscuta, Lesbouyres si Berthelon considera ca agentul etiologic este CI Perfringens, a carui actiune este favorizata de dispepsia gastro-intestinala provocata de alimentatia cu cartofi sau sfecla asociata cu lipsa de adapare (in cazul cresterii traditionale, cand crescatorii inlocuiesc iarna apa prin administrarea de suculente-radacinoase, care au un aport mare de germeni telurici in functie de gradul de incarcare cu particole de sol in special anaerobi sporulati).

Clostridiile asfel ajunse in tubul digestiv, actioneaza in lipsa alcalozei ca factor primar. Momentul interventiei lor este atunci cand deja ceilalti factori mentionati au declansat enterita metabolica, cu staza intestinala, urmata de factorul esential dezvoltarii lor, alcaloza digestiva. Din acest moment se declanseaza actiunea entero-toxica a clostridiilor prin hiperazotemie (exces de uree in sange), insuficenta renala si moartea animalului.

Manifestarea clinica este constipatia urmata de diaree, cu acumulare de gaze in stomac si intestin. Printre factorii care pot fi incriminati in aceste accidente metabolice cu exces de uree in sange, complicate cu enterotoxiemii anaerobe sunt:

lipsa adaptarii sau defectiuni ale adaposturilor, fapt ce pot duce la insetarea animalelor. Dupa deblocarea poantourilor, animalele consuma cantitati mai de apa (o iepuroaica poate consuma 1 litru de apa);
leziuni renale provocate de boli cronice (sechele de coccidioza, prin tratamente cu sulfamide);
supraalimentarea (nespectarea restrictiilor furajere);
administrarea de furaj bogat in proteina si sarac in celuloza, fainuri bogate in proteine etc.




Enterita mucoida la iepuri

In majoritatea cazurilor, din aceasta forma de boala, se izoleaza colibacilul. Dar indiferent daca sa reuseste izolarea agentului infectios, leziunea dominanta corespunde unei hipersecretii a mucoasei intestinale, prin stimularea structurilor nervoase ganglionare. Aceasta stimulare ar fi staza si alcaloza. Si in acest caz elementul comun al etiologiei ramane faptul ca aceste fermentatii survin totdeauna dupa un ansamblu de dereglari furajere, de exemplu cu ocazia schimbarii ratiei de furaj, a schimbarii conditiilor de crestere, frig, vizite, curenti de aer, apa rece etc, factori deja citati ca declansatori ai ansamblului enteritelor nespecifice. Ca simptome, in functie de categoria de varsta atinsa, boala poate imbraca doua forme:

O forma acuta la tineret, manifestata prin diaree cu aspect gelatinos, mucos sau vascos, adeseori cu strii sanguine, care duc repede la moartea in cca 3 zile. La necropsie se constata ca masa intestinala este puternic dilatata de gaze si se observa prin traversul seroasei, pe cecum si colon zone hemoragice, iar dupa sectionarea peretelui intestinal se scurge un continut vascos cu sange.
O forma subacuta intalnita la adulti, care se manifesta prin sete exagerata scrisnituri din dinti (dureri abdominale, meteorism, hipotermie), aspecte ce sfarsesc cu moartea dupa 1-2 saptamani. La examenul necropsic in afara modificarilor anatomopatologice precedente, se pot constata ulcere in colon si un important edem al peretelui intestinal. Leziunea cea mai caracteristica este prezenta in toate ansele intestinale si mai ales in intestinul gros, a unor cilindri de substanta gelatinoasa moale, sticloasa ca albusul de ou crud.


Colibaciloza in sitem intensiv-industrial este legata mai ales de anumite perioade mai critice cand iepurele este sensibil (cum ar fi la nastere si la intarcare), in special cand cedeaza la toxinele produse de multiplicarea anarhica a unor anumite suse de E.coli asa cum am vazut mai sus. In conditii defavorabile de stres atat manifestarile clinice cat si modificarile antomopatologice ale iepurilor nou-nascuti si ale celor la ingrasat nu sunt caracteristice si nu se poate face o diferentiere neta intre entitatile descrise pana acum, formulandu-se generic, asa cum s-a acceptat, ca probleme digestive sau sindromul digestiv.