Infecunditatea la iepuri

Prin infecunditate sau infertilitate se intelege capacitatea redusa de procreare, iar prin sterilitate, lipsa de procreare. Aceasta stare poate fi temporara sau definitiva. Termenul de fecunditate este utilizat pentru a indica capacitatea celor doua sexe de a produce gameti functionali sau fecunzi (spermatozoizii si ovulele), pe cand termenul de fertilitate arata mai precis capacitatea de a produce urmasii vii si viabili.


Infecunditatea la mascul se exprima sub forma de sterilitate in urmatoarele cazuri: inaptitudinea la monta (coit) si la insamantare (absenta libidoului, impotenta, anomalii si leziuni ale aparatului de copulatie), inaptitudinea la fecundatie (tulburari ale spermatogenezei).

Infecunditatea femelei se indentifica cu forma de sterilitate in urmatoarele cazuri: Inaptitudinea la monta (coit) si la insamantare (absenta caldurilor, anomalii sau leziuni ale organelor din zona coitala), inaptitudinea la fecundatie (tulburari ale ovogenezei si ale migrarii gametilor masculi si femeli in tractusul cuprins intre vagin si salpinx), tulburari ale nidatiei, ale gestatiei si ale fatarii, sau tulburari ale lactatiei, mai pot fi atribuite infertilitatii.

Refuzul montei, cat si montele urmate de infecunditate, se pot datora temperaturii prea ridicate din adapost, luminozitati foarte scazute, sau a altor conditii proaste de exploatare.

Masurile de profilaxie si tratament vizeaza: asigurarea linistii reproducatorilor, ameliorarea conditiilor de ambianta (temperatura), programul de lumina (in perioada de pregatire a tineretului reproducator se asigura un program de 8 ore lumina/zi, cu o intensitate luminoasa de 1 watt/m/2, iar in perioada de reproductie se vor asigura 14-16 ore lumina pe zi, cu o intensitate de 3-4 wati/m/2, exploatarea rationala a femelelor si masculilor etc.

Mentionam importanta deosebita a efectuarii primei monte. Prima monta este o operatiune delicata si foarte importanta pentru masculii tineri, de care depinde productia viitoare a crescatoriei sau fermei. Totdeauna femela va fi adusa in cusca masculului si va fi supravegheata pentru a se putea constata consumarea actului montei. Pentru a favoriza prima monta, se vor evita femelele nervoase sau agresive, care ar putea traumatiza masculii. Se va observa comportarea si ardoarea sexuala a masculior si se va verifica timpul pentru o incercare sau monta, respectiv daca este mai scurt sau mai lung de 2 minute.

Varsta masculilor utilizati la monta trebuie sa fie de 20-24 saptamani, iar a femelelor de 18-20 saptamani. Greutatea corporala la varsta primei monte trebuie sa fie intre 3,5-3,8 Kg depinzand de rasa, sau, ca o regula, la atingerea a 80% din greutatea de adult. Ritmul de monta trebuie sa fie de 3 ori pe saptamana, monta dubla (masculul sa efectueze doua salturi intr-un interval scurt de timp) cu o pauza de 1-2 saptamani, dupa o activitate de 4-5 saptamani. Monta se executa de regula dimineata. Dupa efectuarea montei, femela se readuce in cusca ei, notandu-se pe fisa custii data montei si masculul. In caz ca monta nu a putut fi obdervata, femela nu se lasa in cusca masculului mai mult de 3 ore, eventual repetandu-se monta a doua zi.

Diagnosticul gestatiei se efectueaza dupa 12-14 zile de la monta, prin palparea abdomenului cu delicatete, pentru a nu produce avorturi. Femelele negestante (negative la palpare), deci cu monte infecunde, in functie de stadiul ciclului estral, se planifica la o noua monta.